- Forum Orpheus
- →
- Generalitati
- →
- Coltul meu
- →
- Versuri care plâng...
| Bun venit la forumul Orpheus Sperăm să vă bucuraţi de vizita voastră. Momentan, vizualizaţi forumul ca şi vizitatori, acest lucru înseamnă că vă sunt limitate accesul şi vizualizările tuturor ariilor şi/sau zonelor de pe board. Dacă vă veţi alătura comunităţii noastre, veţi avea posibilitatea, să utilizaţi forumul şi toate opţiunile puse la dispoziţie, fiecărui membru, pentru a vă bucura pe deplin de vizita voastră aici. Înregistrarea, este simplă, rapidă şi gratuită Înregistrează-te aici Dacă sunteţi deja membru, logaţi-vă în contul dvs., pentru a accesa toate caracteristicile oferite de boardul nostru |
| Versuri care plâng...; Glumeşte în iubire, dar nu iubi în glumă | |
|---|---|
| Topic Started: 19 Aug 2009, 08:37 PM (24,340 Views) | |
| Orpheus | 19 Aug 2009, 08:37 PM Post #1 |
 
|
Pe-omătul nepătat de pe cearceaf, În umbra ce se-ncheagă în odaie, A tresărit lumina ca un praf Cînd şi-a deschis pupila ei bălaie. Fii vesela, tristetea o sa dureze pururi. Mereu aceleasi stele s-or învârti-n azururi. Din caramizi facute, din trupul tau, n-ai teama, Se vor zidi palate pentru amanti de seama. |
|
Cuvintele sunt lacrimile celor care ar fi vrut aşa de mult să plângă şi nu au putut... Regulament | |
 |
|
| Replies: | |
|---|---|
| Orpheus | 17 Feb 2012, 09:04 PM Post #861 |
|
Mă întorci , te întorc din drumul de ieri. Amurg mă cutreieri, îmi dai şi nu ceri. Tot roşul din mine l-ai lăsat pe apus şi eşti şi nu eşti al lumii supus. Mă laşi azi în cer să-mi dezleg întrebări. Mă duci pe ştiute sau NE…descântari. Îmi frângi iarăşi visul tremurând peste frunze pe când eşti NEzisul de lacrimi NEcurse. Mai spargi între dinţi otrava din noi să ne spele păcatul nestiutele ploi. Mă dor asfinţituri trecute în goană pe lângă un tropot de cai într-o toamnă. Culeg astăzi stele din fire de nai să te-mbrac în zăludele spaime de rai - acela care din mine-i popas ca şi cum , ca şi când tu ai fi rămas un fluture-n seara care nu vine fără noi, fără tu , fără mine. Cum curg mângâieri din nopţi fără vise. Ai taina din mine fără lacrimi promise. Pribege sunt mâinile tale în somn. Eşti tăcut şi eşti singur, nenuntitule domn. Vom fi într-o zi un strigăt de şoapte. Nu te du! Nu veni ! Doar stai lângă moarte să-mi curmi răsuflarea cu sărutul bolnav ce te-adulmeca-n seara cu bocet gângav. Apun iar în carne dorinţi înnorate Nu poţi să îmi dai decât ... fruct de păcate. poezii |
|
Cuvintele sunt lacrimile celor care ar fi vrut aşa de mult să plângă şi nu au putut... Regulament | |
|
|
|
| Orpheus | 19 Feb 2012, 07:03 PM Post #862 |
|
Fericirea se ascunde printre buzunarele sufletului o cauti mirat stii ca e acolo e un joc nesfarsit de-a v-ati ascunselea degetele ating suveniruri intalnirea garoafa sangerie buzele inspaimantate de iminenta unui sarut ziua in care te-ai impiedicat de tine insuti (o cicatrice pulseaza dureros pe tampla dreapta ) ai murit pe jumatate te-ai abandonat temporar pentru a te reintalni prin carciumi ametit de ganduri seci si de propriile fumuri fericirea se ascunde prin buzunarele sufletului atat de aproape atat de departe poezii |
|
Cuvintele sunt lacrimile celor care ar fi vrut aşa de mult să plângă şi nu au putut... Regulament | |
|
|
|
| Orpheus | 20 Feb 2012, 06:18 PM Post #863 |
|
Prin somn, lumina unui vis Tresare-n zambet paradis Trec clipe mari cu pasi enormi E de cu zori.Mai dormi, mai dormi Mai dormi un pic pana ce marea Isi schimba cantul si culoarea Si pescarusii pe catarg Cu limpeziri sosesc din larg. Mai dormi putin pana ce plopii Isi vor scutura de plans toti stropii Si n-or mai sti vreo lacrimare Spre cat ne fi-va departare Mai dormi pana ce vantu-aduna Vreo doua aripi de furtuna Si cuib de dragoste ne face Seninu-n ele sa se joace Pana ce eu voi presara Fiori de drag in calea ta Si n-oi mai sti cu cat iubit Ti-am pregatit acest trezit. Pe-acest frumos sfarsit de noapte Eu sunt de tine doua soapte Ca-ntr-o vecie de splendori Sa-ti spun: "mai dormi, e de cu zori!" poezii |
|
Cuvintele sunt lacrimile celor care ar fi vrut aşa de mult să plângă şi nu au putut... Regulament | |
|
|
|
| Orpheus | 21 Feb 2012, 08:34 PM Post #864 |
|
Iarna stelele Sunt atat de departe, Ca nu poti sa le vezi Prin singuratate. Iarna marile Sunt atat de straine, Ca nici cursul izvoarelor Nu li se cuvine. Iarna mortii Sunt atat de reci, Ca ingheata pamantul Emisferei de veci. poezii |
|
Cuvintele sunt lacrimile celor care ar fi vrut aşa de mult să plângă şi nu au putut... Regulament | |
|
|
|
| Orpheus | 22 Feb 2012, 06:26 PM Post #865 |
|
Sunt un pod peste rau, Catre tine mereu, Pe nimic sprijinit, Doar pe sufletul meu. Acest rau nemilos Ma va sparge-n bucati, Starea mea o-nteleg, Dar si tu seama da-ti. Sunt un pod peste rau, Pe pilonii mei tristi, Catre tine mereu, Insa tu nu existi. Nu-ntelegi ca mi-e greu, Ca mi-e frig si urat, Sunt greoi si sunt fix, Sunt un pod si atat. Unde-apuc sa ma duc Sunt silit sa raman Ca miroase a fier, Ca miroase a fan. Si deodata-nteleg Ca sunt trist in zadar, Pe pilonii mei tristi Ma cuprind si tresar. Tu simti tot ce simt eu, Ba mai grav, ba mai mult, Plansul tau permanent Il preiau si il ascult. Si dau parca ecou Si vibrez in alt mod, In picioare calcat Ca un om, ca un pod. Sunt un pod peste rau, Sunt un pod peste mers, Cate vanturi m-au scris, Cate ploi m-au tot sters. Dar tu nu esti pe mal, Dar tu nu esti cu ei, Dar tu nu ma strivesti, Tu ma tii si ma bei. Sunt un pod ridicat Peste-un rau incomod, Sunt un pod, esti un rau, Esti un rau, sunt un pod. poezii |
|
Cuvintele sunt lacrimile celor care ar fi vrut aşa de mult să plângă şi nu au putut... Regulament | |
|
|
|
| Orpheus | 24 Feb 2012, 06:01 PM Post #866 |
|
Eu umbra aceasta pe care O semeni în sufletul meu Cu milă si tristă mirare Voi duce-o cu mine mereu Şi-apoi intr-o zi oarecare În care-mi va fi cel mai greu Voi pune-o în vechi calendare Duminica trupului meu Fiori prin mine umblă Şi nu am trebuinţă Te rog pe tine umbră Să redevii fiinţă Flămand de iubirea intreagă Pe vremi cu amurg mohorat Cînd zorile noaptea-şi dezleagă Mă satur cu-o umbră şi-atat Şi sufletul meu te mai roagă Magnetic catarg doborat Tu umbră tăcută si dragă Aşează-ţi fularul la gît O umbră se închide în mine O umbră prin mine trecu E-atata de rău că e bine E-atata de mult da că e nu Bacovia-şi iese din sine Şi rade in "a" şi în "u" O umbră în viaţă mă ţine Şi umbra aceea eşti tu poezii |
|
Cuvintele sunt lacrimile celor care ar fi vrut aşa de mult să plângă şi nu au putut... Regulament | |
|
|
|
| Orpheus | 25 Feb 2012, 11:51 AM Post #867 |
|
Lăsați câmpia să respire, sub cerul poleit cu stele, Nu rupeți firele de iarbă, ce pe cărare au crescut, Și nu ucideți cu privirea mireasma-ascunsă printre ele, Fi-ți sufletul oricărei nopți ce vă primește cu-n sărut. Puneți-vă cununi de raze, în părul răvășit de vânt Și-ntinde-ți brațele spre cer, ca două aripi de condor, Împodobindu-vă tăcerea, cu cioburi sparte din cuvânt, Simțind mirosul crud de iarbă și lacrimile cum vă dor. Pe tâmpla umedă a zării, așterne-ți foșnetul din crâng, Să mângâie-n tăcere frunza, crescută-n ramuri neperechi, Rămâneți credincioși câmpiei, unde miresmele se strâng, Si nu uitati ca tot ce-i nou,sub clar de luna pare vechi. Priviți cum stele căzătoare, se sting în alte veșnicii Și nu vă-ndepărtați de vise, nu regretați ce n-ați făcut, În zorii zilei următoare, la margini vechi de galaxii, Veți regăsi din nou câmpia, într-un suspin necunoscut. poezii |
|
Cuvintele sunt lacrimile celor care ar fi vrut aşa de mult să plângă şi nu au putut... Regulament | |
|
|
|
| Orpheus | 26 Feb 2012, 06:43 PM Post #868 |
|
Când eşti departe Rosteşte-mă încet, tandru cu numele meu întreg de zidire Cheamă-mă să te aud! şi ai să vezi cum o petală Îţi va mângâia umărul. Deasupra Sufletul meu ca un vis plutitor te atinge Când amurgul ţi-aleargă rătăcirile Ducându-te lângă privighetori Departe, în jurul pământului, între nelinişti Rosteşte-mă cu inima uneori! poezii |
|
Cuvintele sunt lacrimile celor care ar fi vrut aşa de mult să plângă şi nu au putut... Regulament | |
|
|
|
| Orpheus | 27 Feb 2012, 07:33 PM Post #869 |
|
Nu te speria de gesturile mele, Tu cel care mă vezi, Oricât de aprigă mi-ar fi mişcarea. Fii înţelept şi bucură-te. Eu sunt asemenea elicei avionului, Neputincioasă până-i poţi vedea rotirea - Ucigător este doar locul paşnic unde Elicea avionului se-nvârte invizibilă. Tu teme-te numai de spaţiu-n care Îţi pare cum că nu exist, şi plângi Numai în vântul transparent care m-ascunde. poezii |
|
Cuvintele sunt lacrimile celor care ar fi vrut aşa de mult să plângă şi nu au putut... Regulament | |
|
|
|
| Orpheus | 28 Feb 2012, 08:46 PM Post #870 |
|
Tu sa ma ierti de tot ce mi se-ntampla ca ochii mei sunt cand senini cand verzi ca port ninsori sau port noroi pe tampla ai sa ma ierti altfel ai sa ma pierzi vad lumea prin lunete maritoare si vad gradini cu arme mari de foc sub mana mea deja planeta moare si in urechi am continentul rock ai sa ma ierti ca sunt labilitate ca trec peste extreme fulgerand ai sa ma ierti preablanda mea, de toate eu sunt nemuritorul tau de rand ai sa ma ierti ca nu pot fara tine si daca n-ai sa poti si n-ai sa poti mie pierzandu-te-mi va fi mai bine eu tristul cel mai liber dintre toti si cum se-ntampla moartea sa le spele pe toate-nobilandu-le fictiv ai sa te-apleci deasupra mortii mele si tot ai sa ma ierti definitiv ai sa ma ierti in fiecare noapte si-am sa te mint in fiecare zi si cat putea-va sufletul sa rabde cu cat iti voi gresi te voi iubi. poezii |
|
Cuvintele sunt lacrimile celor care ar fi vrut aşa de mult să plângă şi nu au putut... Regulament | |
|
|
|
| Orpheus | 29 Feb 2012, 11:54 PM Post #871 |
|
Mă simt ca o pasăre mistuind tăceri cu ciocul rupt de doruri mărunte. Un zbor peste clipe fur în lacrimi şi-n visuri, mă simt curcubeu... Aripi de culori întind peste creste. Mă ascund în fântâni printre stropi fini de apă. În miez reaprind flăcări şi raze de gânduri curate. Cresc şi cuprind în arcul imens trupuri de humă... Sentiment de iubire profundă, seninul, îl aduc doar atunci când ploaia, îşi poartă veşmântul de lacrimi reci dar blând aşternute, hrănind flori şi ramuri uscate de doruri... Simplu om, neputinţă sculptată în bulgări de humă ce cuvântul primeşte şi sensul îl pierde în trepte... Mă întorc dintre nori şi privesc cum alene trec zilele podul de umbre... Un vis se stinge, altul se naşte şi creşte în arcuri imense... poezii |
|
Cuvintele sunt lacrimile celor care ar fi vrut aşa de mult să plângă şi nu au putut... Regulament | |
|
|
|
| Orpheus | 1 Mar 2012, 09:50 PM Post #872 |
|
Sărutul meu colindă pe tâmpla ta străină şi nu îl pot opri să nu se schimbe-n caier. Eşti basmul meu netors şi te-am oprit - retină, să te veghez mereu de zbucium şi de vaier. Şi ca într-o clepsidră cum curge glasul tău asemeni cu nisipul ce trece printre clipe. Sub coama unui văl se-ascunde duhul rău şi gândurile-şi bat plecatele aripe. Pe fruntea mea se cerne tăcută înc-o iarnă. Tu fii zăpada mea ce aş topi-o-n gând şi lasă-ţi mâna iar pe trupu-mi să îşi cearnă prea albele-i culori, să afli de mai cânt! Mai ninge-mă cu gura. Când umărul se pleacă, găseşte-mă-n seminţe şi fii porunca mea! Mai lasă înc-o dată ca sufletul să-ţi treacă iubirii vechi hotarul! Mai ninge-mă c-o stea! poezii |
|
Cuvintele sunt lacrimile celor care ar fi vrut aşa de mult să plângă şi nu au putut... Regulament | |
|
|
|
| Orpheus | 2 Mar 2012, 07:55 PM Post #873 |
|
Ce să-ţi aduc, iubito, de pe mare ? O întrebă în şoapte într-o zi. Din insule pierdute-n depărtare Cea mai frumoasă floare care-o fi Abia se mai zăreşte-acum catargul. Pe ţărm cu ochii-nchişi şi mâna-n sân O fată albă, alb măsoară largul, Şi-n ochii ei clipeşte-un somn păgân. Un an întreg prin insule cu soare Corabia opri şi strânse-n ea Morman de flori, căci fiecare floare Cea mai frumoasă-n felul ei era. Dar florile, prea multe într-o seară, Cu peşti de aur prinşi la subţiori, Corabia de foc o scufundară, Şi toţi muriră-ncolăciţi de flori. Pe ţărm stau doua fete-n aşteptare : Ce ţi-ai dorit ca dar în acest an ? Nu-mi mai aduc aminte. Mi se pare Cea mai frumoasă scoică din ocean ... poezii |
|
Cuvintele sunt lacrimile celor care ar fi vrut aşa de mult să plângă şi nu au putut... Regulament | |
|
|
|
| Orpheus | 3 Mar 2012, 12:18 PM Post #874 |
|
În muguri de lumină de ne-am întrece Ai şti Că oamenii înfloresc iarna Împodobiţi din suflet până-n palmă. Doar primăvara alege Pe cei cu aripi De cei cu rădăcini. |
|
Cuvintele sunt lacrimile celor care ar fi vrut aşa de mult să plângă şi nu au putut... Regulament | |
|
|
|
| Orpheus | 4 Mar 2012, 02:42 PM Post #875 |
|
Ti-as spune ceva, despre noi, despre zapada de-afara, despre dragostea mea. Ti-as spune ceva, orice, numai sa nu creasca iarba tacerii intre noi. Ti-as spune ceva, ce-ai stiut, sau ce stiu, dar a-nceput sa creasca iarba tacerii intre noi si s-au ratacit sunetele din cuvantul tarziu. poezii |
|
Cuvintele sunt lacrimile celor care ar fi vrut aşa de mult să plângă şi nu au putut... Regulament | |
|
|
|
| Orpheus | 7 Mar 2012, 08:55 PM Post #876 |
|
S-astept sa vie viata cu cosurile pline Si sa-mi astearna daruri din zari pana la mine? S-astept in noaptea goala s-aud suind un pas De prieten fara nume, strain si fara glas? Cu aripi adormite in dimineata lunii S-astept sa mi se-ntoarca in streasina lastunii? S-astept poate-amintirea sa-si mai incerce cheia La poarta dintre dafini, s-astept cumva scanteia Luminilor pierdute in pulbere si scrum? La mine nu mai urca de-a dreptul nici-un drum; De-abia o cararuie, o dara ca de fum. Nu intra nici o usa, n-am prag, n-am palimar, Doar stelele se-ngana cu noaptea-ntr-un artar. Ce sa astept sa vie si ce sa nteleg, Cand peste mine timpul se prabuseste-ntreg? poezii |
|
Cuvintele sunt lacrimile celor care ar fi vrut aşa de mult să plângă şi nu au putut... Regulament | |
|
|
|
| Orpheus | 8 Mar 2012, 07:38 PM Post #877 |
|
Te vreau, dar nu te vreau si te urasc iubindu-te. In vis te-am transformat in stea ce se coboara lin spre un cosmar in inima confuza din fata ta un univers paralel se cutremura. Tu taci, iar eu vorbesc un dialog monologat intre doua petale lacrimande ale aceluiasi trandafir de timp destramat. poezii |
|
Cuvintele sunt lacrimile celor care ar fi vrut aşa de mult să plângă şi nu au putut... Regulament | |
|
|
|
| Orpheus | 11 Mar 2012, 10:57 AM Post #878 |
|
Mă-nnebunesc săruturile-ţi toate, Sunt ca-mplinirea unui grav destin; O dăruire-adâncă, bunătate. În poala ta căzând, plângând în şoaptă, Femeia mea iubită, te implor, Alungă-mă, aruncă-mă în noapte. Când buza mea s-o-ntinde mai fierbinte, Atunci îngheţe aspră buza ta. Loveşte-mă, mă calcă, râzi, mă minte! Dorinţa e-un călău ce ne pândeşte. Blestem e chiar cel mai frumos prezent. Te părăsesc. căci dorul mă striveşte. Fiindcă vreau să te păstrez, drept pază Eu ţi-am ales mai bine depărtarea, Ce-ncântă, care idealizează. Şi să rămâie visul meu ceresc: Femeie dragă cărei să fiu drag, Şi dincolo de moarte s-o iubesc. poezii |
|
Cuvintele sunt lacrimile celor care ar fi vrut aşa de mult să plângă şi nu au putut... Regulament | |
|
|
|
| Orpheus | 13 Mar 2012, 06:53 PM Post #879 |
|
Călcând pe vântul rece, al dezbinării noastre S-a rupt din veşnicie o altă zi în care Lumina ce respiră lumină în dezastre Nu ne mai calcă urma cuprinsă de splendoare In colţul fiecărui atom ce leagă viaţa Rămânem doar o pată când clipa ne petrece Pe alte aşternuturi străini la suprafaţa Gândirilor ce lasă gândirea să se-aplece Spre-a liniştii ureche şi-n noi să se întoarcă Precum ninsoarea iernii se-ntoarce-n chip de ploaie; Găsind îmbogăţire în orişice remarcă Cedează vitejia odihnei în războaie... Ce-i astăzi de plecarea-ţi se-aruncă-n valuri repezi Si frumuseţea piere când inima o lepezi? poezii |
|
Cuvintele sunt lacrimile celor care ar fi vrut aşa de mult să plângă şi nu au putut... Regulament | |
|
|
|
| Orpheus | 15 Mar 2012, 06:26 PM Post #880 |
|
Alunecoase clipe se sparg în mii de cioburi, Se-nvârt într-o fantasmă rece, năucitoare. În umbra-ncovoiatului salcâm cu scoarţa roasă Mi-ascund privirea rece, sfidătoare. Cu-n vuiet surd, aspru şi răguşit, Izvorul rece sună între maluri. Mi-a stins din inimă focul arzând mocnit, Scânteile de-aramă înecându-le în valuri. Cu sângele fierbinte în vene clocotind Respir a florilor miresme, incremenit De vraja soarelui cu raze de argint În mine întunericul şi-a dat obştesc sfârşit. poezii |
|
Cuvintele sunt lacrimile celor care ar fi vrut aşa de mult să plângă şi nu au putut... Regulament | |
|
|
|
| 2 users reading this topic (2 Guests and 0 Anonymous) | |
|
|
| Go to Next Page | |
| « Previous Topic · Coltul meu · Next Topic » |
| Track Topic · E-mail Topic |
 4:32 AM May 21
|
