- Forum Orpheus
- →
- Arta si cultura
- →
- Literatură
- →
- O poezie pe zi
| Bun venit la forumul Orpheus Sperăm să vă bucuraţi de vizita voastră. Momentan, vizualizaţi forumul ca şi vizitatori, acest lucru înseamnă că vă sunt limitate accesul şi vizualizările tuturor ariilor şi/sau zonelor de pe board. Dacă vă veţi alătura comunităţii noastre, veţi avea posibilitatea, să utilizaţi forumul şi toate opţiunile puse la dispoziţie, fiecărui membru, pentru a vă bucura pe deplin de vizita voastră aici. Înregistrarea, este simplă, rapidă şi gratuită Înregistrează-te aici Dacă sunteţi deja membru, logaţi-vă în contul dvs., pentru a accesa toate caracteristicile oferite de boardul nostru |
| O poezie pe zi | |
|---|---|
| Topic Started: 19 Aug 2009, 08:46 PM (2,342 Views) | |
| Malitzia | 26 Nov 2010, 08:14 PM Post #81 |
Atena
  ![]](http://z3.ifrm.com/static/1/pip_r.png)
|
Ce simplu mi-ai fi, dacă nu te-aş ubi Adrian Păunescu Altceva nu-i nimic Şi mereu mă complic Şi ce simplu mi-ar fi, Dacă nu te-aş iubi. Dacă m-aş lua după pretexte, dacă-aş trage unde e uşor, nici nu trebuia s-aud de tine şi-mi era mai de folos să mor. M-am băgat de bună voie slugă, dragostei morale ce ţi-o port, dar pricep că mi-ar fi fost rentabil să privesc destinul ca pe-un sport. Nu-i o simplă încăpăţânare, pentru un ambiţios pariu, dar aleg o cale complicată, tocmai din motivul că sunt viu. Eu detest relaţia burgheză, decorată circumstanţial, mă închin la legile naturii şi salut iubirea, ca scandal. Mama ei de viaţă prefacută, tatăl ei de soartă la mezat, te iubesc în felul unui trăznet, te prefer aşa cum s-a-ntâmplat. Greu îmi e şi greu îţi e şi ţie cu acest fel de a trăi al meu, totuşi, vreau să ştii că, din pacate, dragostea e o dificultate, fără care-ar fi cu mult mai greu. |
| |
 |
 
|
| dark eyes | 28 Dec 2010, 07:45 PM Post #82 |
Gold Member
|
Nichita Stănescu Dreptul la timp Tu ai un fel de paradis al tau în care nu se spun cuvinte. Uneori se misca dintr-un brat si cateva frunze iti cad inainte. Cu ovalul fetei se sta inclinat spre o lumina venind dintr-o parte cu mult galben în ea si multa lene, cu trambuline pentru saritorii în moarte. Tu ai un fel al tau senin De-a ridica orasele ca norii, si de-a muta secundele mereu pe marginea de Sud a orei, când aerul devine mov si rece si harta serii fără margini, si-abia mai pot ramane-n viata mai respirand, cu ochii lungi, imagini. |
|
Risca tot ce ai!Fii asemenea unui jucator!Risca totul,deoarece clipa urmatoare ar putea sa nu mai vina,asa ca de ce sa iti pese? Traieste intens.Traieste fara teama.Traieste fara sa te simti vinovat.Traieste fara sa iti fie frica de iad si fara sa doresti raiul. Traieste pur si simplu. | |
|
|
|
| mihaela.91 | 26 Jun 2011, 09:32 PM Post #83 |
Member
|
Definiţia pasului absent de Octavian Paler Doar un pas ne desparte. Nu ştiu dacă pasul absent e al meu sau al tău. Tu stai pe un mal al lui eu pe altul şi între noi curge noaptea. Ca să ajungem atât de aproape ca să rămânem atât de departe doar un pas ne desparte şi între noi curge noaptea continuu prin pasul absent. |
|
...cel mai frumos trandafir înflorit este cel dăruit de natură naturii. | |
|
|
|
| dark eyes | 15 Sep 2011, 07:28 PM Post #84 |
|
Gold Member
|
Înapoierea cheii Mi-e dor să pot să nu-mi mai fie dor de tine. Tristeţea, ea, nu este gând ea lucru este. Mănânc-o, dacă ai cu cine! Durerea vieţii e un lucru, - nu contemplarea ei. Mi-e dor să pot să nu-mi mai fie dor de tine. Nichita Stanescu |
|
Risca tot ce ai!Fii asemenea unui jucator!Risca totul,deoarece clipa urmatoare ar putea sa nu mai vina,asa ca de ce sa iti pese? Traieste intens.Traieste fara teama.Traieste fara sa te simti vinovat.Traieste fara sa iti fie frica de iad si fara sa doresti raiul. Traieste pur si simplu. | |
|
|
|
| Bromius | 15 Sep 2011, 09:18 PM Post #85 |
Member
|
Sângele temniţei Dacă-mi lipesc urechea de cimentul celulei, ascult, ascult cum sângele temniţei, ca un mare tumult, ca un geamăt abrupt, curge pe dedesupt, curge torent de veninuri amare, ţinut în pământ sub zăvoare. Sângele temniţei, prizonier, gâlgâie-n cruntă durere pe sub piatră şi pe sub fier, pe sub osândă, pe sub tăcere, prin subterane artere, ... Radu Gyr |
|
|
|
| Malitzia | 16 Sep 2011, 08:33 AM Post #86 |
|
Atena
|
Romanta noului venit Ion Minulescu Strainule ce bati la poarta, De unde vii Si cine esti ?... Strainule de lumea noastra, Raspunde-ne de unde vii, Prin care lumi traisi cosmarul nepovestitelor povesti Si-n care stea gasisi coloarea decoloratei nebunii ?... De unde vin ?... De unde pot veni, cind ochii-mi, Plini de regrete si tristeti, Par doua candele aprinse in cripta mortilor poeti ? Priviti... Sandalele-mi sunt rupte, Iar toga ce mi-o dete-Apollo In noaptea cind pornii spre voi, Abia-si mai flutura albastrul de-a lungul umerilor goi. Sunt gol - Caci calea-mi fuse lunga Si-n calea mea-ntilnii pe rind Pe toti citi vrura sa va vinda, Podoabe noi ce nu se vind, Pe cei ce vrura sa va cinte romante noi, Pe cei ce vrura Sa va-ndrumeze spre mai bine - Spre-acel frumos intrezarit In armoniile eterne Dintr-un sfirsit Si-un infinit, Pe cei ce v-au adus lumina, Pe cei ce i-ati primit cu ura Si i-ati gonit cu pietre - Pietre ce s-or preface-n piedestale In clipa cind va va cuprinde betia altor ideale !... De unde vin ? Eu vin din lumea creata dincolo de zare - Din lumea-n care n-a fost nimeni din voi, Eu vin din lumea-n care Nu-i ceru-albastru, Si copacii nu-s verzi, asa cum sunt la voi, Din lumea Nimfelor ce-asteapta sosirea Faunilor goi, Din lumea cupelor desarte si totusi pline-n orice clipa, Din lumea ultimului cintec, Purtat pe-a berzelor aripa Din tarm in tarm, Din tara-n tara, Din om in om, Din gura-n gura, - Din lumea celor patru vinturi Si patru puncte cardinale !... Deschideti poarta dar, Si-n cale Iesiti-mi toti cu flori de laur, Iar voi, ce masurati cu versul gindirile ce n-au masura, Veniti in jurul meu degraba, Si-n cintul lirelor de aur, Porniti cu mine impreuna Spre lumea-n care nu-s castele cu punti Si santuri feodale, Nici ruginite porti de-arama, la care bat cei noi sositi... Veniti cu toti cit mai e vreme, Si mai puteti cinta - Veniti !... Veniti, sa va aprind in suflet lumina stinselor faclii Si-n versuri fantasmagoria si vraja noilor magii ! Iar cinturile voastre - Cinturi cu care azi cersiti o piine - Sa le-ncunun cu stralucirea aureolelor de miine !... Dar poarta a ramas inchisa la glasul artei viitoare. Era prin anul una mie si noua sute opt -imi pare. |
|
| |
|
|
|
| cri cri cri | 17 Sep 2011, 09:50 AM Post #87 |
spiridus
|
La dumneata Chipul meu îmi pare cunoscut Dar nu-mi amintesc de unde. Nu cumva eşti tu Cel cu care-am râs Într-o viaţă, Lipindu-ne nasul de sufletul lumii Ca de-o vitrină? Ai un rid pe frunte Care-mi aminteşte de-o istorie Modernă şi contemporană. Ochii aceştia i-am văzut, dacă nu mă înşel, Mirându-se pe nişte lucruri obişnuite, Pe tristeţe, pe noapte, pe spaimă. Ai vreo rudă, o mână, un gând, Vreo sprânceană, cam aşa ceva, În soare Şi-n celelalte stele căzătoare? Pot jura Că eşti cel care s-a îndrăgostit pentru vecie De fata aceea Al cărei nume îţi scapă mereu. O, Totul îmi pare foarte cunoscut La dumneata, Chiar şi zilele care nu ţi s-au întâmplat Şi se vor întâmpla. poezie de Marin Sorescu |
|
|
|
| cri cri cri | 25 Sep 2011, 08:16 PM Post #88 |
|
spiridus
|
Romanţa răspunsului mut Autor / Poet: Ion Minulescu Ce văd!… E-adevărat?… Tu eşti?… Cum?… N-ai murit?… Tot mai trăieşti?… Pendulă care te-ai oprit din mers, Încerci acum să mergi în sens invers?… Hai!… Spune-mi… Spune-mi tot ce ştii… Să-mi spui chiar şi minciuni, Să-mi spui Ce n-ai spus nimănui - Nici celor morţi, Nici celor vii … Ce victime ai mai făcut Din clipa-n care urma ţi-am pierdut?… Ce vrăjitoare te-a trecut prin foc Şi-a reuşit să-ţi pună inima la loc?… Şi care-anume sfânt din calendar Te-a sfătuit să te-ntâlneşti cu mine iar?… De ce zâmbeşti? E-adevărat?… Te-ai răzgândit?… Ne-am împăcat?… Iar ne iubim?… Sau, poate, şi-azi ne regăsim Aceiaşi vechi duşmani?… Dar tu mai ştii după câţi ani?… Eu te-am iertat de mult!… Dar tu?… Răspunde-mi “Da”… Răspunde-mi “Nu” - Totuna mi-e!… Ştii tu de ce - La tine “Nu” şi “Da” nu sunt Decât aceleaşi vorbe-n vânt!… De ce te temi?… De ce-ţi ascunzi În palme ochii tăi rotunzi?… De ce-ţi aprinzi ca un semnal De foc bengal Obrajii tăi de porţelan Şi inima de Caliban?… Răspunde-mi!… Vreau să ştiu şi eu, De ce-ai venit?… De dragul meu? Sau, poate, n-ai venit decât Să-mi torni, ca şi-n trecut, pe gât Un păhărel de coniac, Ca eu să tac, Iar tu să ţipi Şi să dispari, apoi, suspect, Cu voluptatea unei bombe de efect!… Ce zici? Aşa e c-am ghicit De ce-ai venit?… De ce te-ncrunţi şi nu-mi răspunzi?… Ce nou secret îmi mai ascunzi?… De ce scrâşneşti din dinţi Şi taci?… Hai!… Spune-mi, ce-ai de gând să faci? Deschide-ţi gura – mii de draci! - Şi lasă-mă să-ţi mai sărut… Nu gura… Ci răspunsul mut!... |
|
|
|
| mihaela.91 | 4 Dec 2011, 01:08 AM Post #89 |
|
Member
|
Digul de Octavian Paler (vol. Scrisori imaginare) Marea loveşte digul pe care în seara aceea n-am avut curajul să mergem la capăt. Piatra udă luneca şi, la un pas de noi, era ruptă. Dacă eram neatenţi, ne puteam prăbuşi în apa ce fierbea dedesubt. Dar am fost atenţi. Ca totdeauna. Atât de atenţi încât într-o zi vom renunţa să mai pătrundem pe dig. Ne vom mulţumi să ne-aducem aminte de el, apoi ne vom aduce aminte mai rar şi îl vom uita în cele din urmă, vom uita că-ntr-o seară eram poate hotărâţi să mergem la capăt. Acum chiar dacă aş merge pe dig, nu mai pot s-o fac decât singur. Pot aluneca sau pot înainta curajos. E totuna. Şi-aş vrea să uit în ce zi mă aflu, în ce an şi unde, să ascult marea lovindu-se întruna de dig, să mă întreb cine sunt, ce vârstă am şi ce caut aici. Şi de ce m-am oprit în faţa acestui dig, ca şi cum l-aş cunoaşte? |
|
...cel mai frumos trandafir înflorit este cel dăruit de natură naturii. | |
|
|
|
| Wanted | 26 Feb 2012, 12:35 AM Post #90 |
Junior
|
He wishes for the cloths of heaven Had I the heavens' embroidered cloths, Enwrought with golden and silver light, The blue and the dim and the dark cloths Of night and light and the half-light, I would spread the cloths under your feet: But I, being poor, have only my dreams; I have spread my dreams under your feet; Tread softly because you tread on my dreams. W.B. Yeats |
|
|
|
| Wanted | 26 Feb 2012, 09:33 PM Post #91 |
|
Junior
|
Elegia a zecea Sunt bolnav. Mă doare o rană călcate-n copite de cai fugind. Invizibilul organ, cel fără nume fiind, neauzul, nevăzul, nemirosul, negustul, nepipăitul cel dintre ochi şi timpan, cel dintre deget şi limbă, - cu seara mi-a dispărut simultan. Vine vederea, mai întîi, apoi pauză, nu există ochi pentru ce vine; vine mirosul, apoi linişte, nu există nări pentru ce vine; apoi gustul, vibraţia umedă, apoi iarăşi lipsă, apoi timpanele pentru leneşele mişcări de eclipsă; apoi pipăitul, mîngîiatul, alunecare pe o ondulă întinsă, iarna-ngheaţată-a mişcărilor mereu cu suprafaţa ninsă. Dar eu sunt bolnav. Sunt bolnav de ceva între auz şi vedere, de un fel de ochi, un fel de ureche neinventată de ere. trupul ramură fără frunze, trupul cerbos rărindu-se-n spaţiul liber după legile numai de os, neapărate mi-a lăsat suave organele sferei între văz şi auz, între gust şi miros întinzînd ziduri ale tăcerii. Sunt bolnav de zid, de zid dărîmat de ochi-timpan, de papilă-mirositoare. M-au călcat aerian abstractele animale, fugind speriate de abstracţi vînători speriaţi de o foame abstractă, burţile lor ţipînd i-au stîrnit dintr-o foame abstractă. Şi au trecut peste organul ne-nveşmîntat în carne şi nervi, în timpan şi retină, şi la voi vidului cosmic lăsat şi la voia divină. Organ pieziş, organ întins, organ ascuns în idei, ca razele umile în sferă, ca osul numit calcaneu în călcîiul al lui Ahile lovit de-o săgeată mortală; organ fluturat în afară de trupul strict marmorean şi obişnuit doar să moară. Iată-mă, îmbolnăvit de-o rană închipuită între Steaua Polară şi steaua Canopus şi steauaArcturus şi Casiopeea din cerul de seară. mor de-o rană ce n-a încăput în trupul meu apt pentru răni cheltuite-n cuvinte, dînd vamă de raze la vămi. Iată-mă stau întins peste pietre şi gem, organele-s sfărmate, maestrul, ah, e nebun căci el suferă de-ntreg universul. Mă doare că mărul e măr, sunt bolnav de sîmburi şi de pietre, de patru roţi, de ploaia măruntă de meteoriţi, de corturi, de pete. Organul numit iarbă mi-a fost păscut de cai organul numit taur mi-a fost înjunghiat de fulgerul toreador şi zigurat pe care tu arenă-l ai. Organul nor mi s-a topit în ploi torenţiale, repezi, şi de organul iarnă, întregindu-te, mereu te lepezi. Mă doare diavolul şi verbul, mă doare cuprul, aliorul, mă doare cîinele, şi iepurele, cerbul, copacul, scîndura, decorul. Centrul atomului mă doare, şi coasta cea care mă ţine îndepărtat prin limita trupească de trupurile celelalte, şi divine. Sunt bolnav. Mă doare o rană pe care mi-o port pe tavă ca pe sfîrşitul Sfîntului Ioan într-un dans de aprigă slavă. Nu sufăr ceea ce nu se vede, ceea ce nu se aude, nu se gustă, ceea ce nu se miroase, ceea ce nu încape în încreierarea îngustă, scheletică a insului meu, pus la vederile lumii celui simple, nerăbdînd alte morţi decît morţile inventate de ea să se-ntîmple. Sunt bolnav nu de cîntece, ci de ferestre sparte, de numărul unu sunt bolnav, că nu se mai poate împarte la două ţîţe, la două sprîncene, la două urechi, la două călcîie, la două picioare în alergare neputînd să rămîie. Că nu se poate împarte la doi ochi, la doi rătăcitori, la doi struguri, la doi lei răgind, şi la doi martiri odihnindu-se pe ruguri. Nichita Stanescu [edit_reason]gre..[/edit_reason] |
|
|
|
| Malitzia | 26 Feb 2012, 11:04 PM Post #92 |
|
Atena
|
Cantec in doi de Lucian Blaga Si vine toamna iar' ca dup-un psalm aminul. Doi suntem gata sã gustam cu miere-amestecat veninul. Doi suntem gata s-ajutam brindusile ardorii sã infloreasca iar' în noi si-n toamna-aceasta de apoi. Doi suntem, când cu umbra lor ne impresoara-n lume norii. Ce ginduri are soarele cu noi -- nu stim, dar suntem doi. |
|
| |
|
|
|
| mihaela.91 | 13 Apr 2012, 10:06 PM Post #93 |
|
Member
|
La Pasti George Toparceanu Astazi in sufragerie Dormitau pe-o farfurie, Necajite si manjite, Zece oua inrosite. Un ou alb, abia ouat, Cu mirare le-a-ntrebat: - Ce va este, fratioare, - Ce va doare? Nu va ninge, nu va ploua, Stati gatite-n haina noua, Parca, Dumnezeu ma ierte, N-ati fi oua... - Suntem fierte! Zise-un ou rotund si fraise Langa pasca cu orez. Si schimbindu-si brusc alura, Toate-au inceput cu gura: - Pan'la urma tot nu scap! - Ne gateste de parada. - Ne ciocneste cap in cap Si ne zvarle coaja-n strada... - Ce rusine! - Ce dezastru! - Preferam sa fiu omleta! - Eu, de m-ar fi dat la closca , As fi scos un pui albastru... - Si eu unul violet... - Eu, mai bine-ar fi sa tac: Asa galben sunt, ca-mi vine Sa-mi inchipui ca pe mine M-a ouat un cozonac!... |
|
...cel mai frumos trandafir înflorit este cel dăruit de natură naturii. | |
|
|
|
| 2 users reading this topic (2 Guests and 0 Anonymous) | |
| « Previous Topic · Literatură · Next Topic » |
| Track Topic · E-mail Topic |
 4:33 AM May 21
|
