- Forum Orpheus
- →
- Generalitati
- →
- Coltul meu
- →
- Drumul spre mine
| Bun venit la forumul Orpheus Sperăm să vă bucuraţi de vizita voastră. Momentan, vizualizaţi forumul ca şi vizitatori, acest lucru înseamnă că vă sunt limitate accesul şi vizualizările tuturor ariilor şi/sau zonelor de pe board. Dacă vă veţi alătura comunităţii noastre, veţi avea posibilitatea, să utilizaţi forumul şi toate opţiunile puse la dispoziţie, fiecărui membru, pentru a vă bucura pe deplin de vizita voastră aici. Înregistrarea, este simplă, rapidă şi gratuită Înregistrează-te aici Dacă sunteţi deja membru, logaţi-vă în contul dvs., pentru a accesa toate caracteristicile oferite de boardul nostru |
| Drumul spre mine | |
|---|---|
| Topic Started: 20 Aug 2009, 11:50 AM (2,909 Views) | |
| Malitzia | 20 Aug 2009, 11:50 AM Post #1 |
Atena
  ![]](http://z3.ifrm.com/static/1/pip_r.png)
|
"Iubirea începe printr-o sclipire de simpatie, se substanţializează cu forţa afecţiunii si se sintetizează în adoraţie... A iubi, cât de frumos este să Iubeşti! Doar sufletele mari pot şi ştiu să iubească. Iubirea este tandreţe infinită... Iubirea este viaţa ce palpită în fiecare atom aşa cum palpită în fiecare soare." "Iubirea se simte în străfundul inimii; este o trăire încântătoare, este un foc ce mistuie, este un vin divin, un delir al celui care-l bea. O simplă batistă parfumată, o scrisoare, o floare, stârnesc în adâncul sufletului teribile nelinişti intime, extaze exotice, voluptuozitate inefabilă." Samael Aun Weor |
| |
 |
 
|
| Malitzia | 3 Sep 2009, 07:40 AM Post #2 |
|
Atena
|
Cele 7 pacate capitale (defecte psihologice): 1.Mania 2.Invidia 3.Ura 4.Gurmandismul 5.Avaritia 6.Lenea 7.Lacomia |
|
| |
|
|
|
| Malitzia | 13 Sep 2009, 03:40 PM Post #3 |
|
Atena
|
Evanescence - "My Immortal" I'm so tired of being here Suppressed by all my childish fears And if you have to leave I wish that you would just leave 'Cause your presence still lingers here And it won't leave me alone These wounds won't seem to heal This pain is just too real There's just too much that time cannot erase When you cried I'd wipe away all of your tears When you'd scream I'd fight away all of your fears And I held your hand through all of these years But you still have All of me You used to captivate me By your resonating life Now I'm bound by the life you've left behind Your face it haunts My once pleasant dreams Your voice it chased away All the sanity in me I've tried so hard to tell myself that you're gone But though you're still with me I've been alone all along |
|
| |
|
|
|
| Malitzia | 13 Sep 2009, 07:15 PM Post #4 |
|
Atena
|
Posted Image Posted Image Posted Image Posted Image Atena Atena (greacă: Αθήνα, Athina,Τριτογėνεια, Tritogenia) era una dintre cele mai mari divinităţi ale mitologiei greceşti, identificată de romani cu zeiţa Minerva. Era zeiţa înţelepciunii, pe care grecii o mai numeau şi Pallas Athena sau, pur şi simplu, Pallas. Atena era fiica lui Zeus şi a lui Metis. Zeus a înghiţit-o însă pe Metis înainte ca aceasta să nască, astfel că Atena a ieşit direct din capul lui Zeus, cu arme şi armură cu tot. În momentul când a apărut pe lume, a slobozit un răcnet războinic, care a cutremurat cerul şi pământul. Atena era simbolul atributelor reunite ale părinţilor ei. Ea personifica forţa moştenită de la Zeus, îmbinată cu înţelepciunea şi prudenţa lui Metis. Zeiţă războinică, reprezentată cu coif, suliţă şi egida pe care era zugrăvit capul Gorgonei Medusa, Atena a jucat un rol important în lupta împotriva giganţilor. Ea participă, de asemenea, la războiul troian alături de greci, pe care-i susţine, neputând uita jignirea adusă de Paris. Este cunoscută disputa dintre Atena şi Poseidon cu prilejul împărţirii diverselor regiuni ale Greciei. Cu această ocazie, consiliul zeilor a făgăduit să dea Attica aceluia din cei doi care-i va dărui bunul cel mai de preţ. Poseidon i-a dăruit calul, iar Atena măslinul, care avea să asigure prosperitatea locuitorilor. Ea a câştigat în felul acesta întrecerea şi a devenit patroana cetăţii Athenae, care-i poartă de atunci numele. Atena era socotită protectoarea artelor frumoase, a meşteşugurilor, a literaturii şi a agriculturii, a oricărei acţiuni care presupunea ingeniozitate şi spirit de iniţiativă. Ea patrona viaţa socială şi cea statală, era sfătuitoarea grecilor adunaţi în areopag şi apărătoarea lor în războaie. Sursa |
|
| |
|
|
|
| Malitzia | 14 Sep 2009, 09:07 AM Post #5 |
|
Atena
|
Linkin Park-In The End It starts with one thing I don't know why It doesn't even matter how hard you try keep that in mind I designed this rhyme To explain in due time All I know Time is a valuable thing Watch it fly by as the pendulum swings Watch it count down to the end of the day The clock ticks life away It's so unreal Didn't look out below Watch the time go right out the window Trying to hold on, but didn't even know Wasted it all just to watch you go I kept everything inside and even though I tried, it all fell apart What it meant to me will eventually be a memory of a time when I tried so hard And got so far But in the end It doesn't even matter I had to fall To lose it all But in the end It doesn't even matter One thing, I don't know why It doesn't even matter how hard you try, keep that in mind I designed this rhyme, to explain in due time I tried so hard In spite of the way you were mocking me Acting like I was part of your property Remembering all the times you fought with me I'm surprised it got so (far) Things aren't the way they were before You wouldn't even recognize me anymore Not that you knew me back then But it all comes back to me (in the end) You kept everything inside and even though I tried, it all fell apart What it meant to me will eventually be a memory of a time when I Chorus I've put my trust in you Pushed as far as I can go And for all this There's only one thing you should know (2x) Chorus |
|
| |
|
|
|
| Malitzia | 21 Sep 2009, 08:40 AM Post #6 |
|
Atena
|
Gandurile dau nastere cuvintelor, cuvintele dau nastere actiunilor, actiunile produc obiceiuri, obiceiurile determina caracterul nostru, iar carcterul nostru da nastere culturii noastre. Trebuie sa ne supraveghem gandurile! |
|
| |
|
|
|
| Malitzia | 27 Sep 2009, 08:41 AM Post #7 |
|
Atena
|
Posted Image |
|
| |
|
|
|
| Malitzia | 27 Sep 2009, 09:12 PM Post #8 |
|
Atena
|
Posted Image Masa este suma indivizilor; ceea ce este individul, este şi masa, este şi Guvernul, etc...Masa este deci, extensia individului; nu este posibilă transformarea maselor, a popoarelor, dacă individul, dacă fiecare persoană, nu se transformă... Nimeni nu poate nega că există diferite niveluri sociale; există oameni de Biserică şi de bordel; oameni de comerţ şi oameni de la ţară etc... Tot aşa există diferite Niveluri ale Fiinţei. Ceea ce suntem în interior, splendizi sau meschini, generoşi sau zgârciţi, violenţi sau liniştiţi, caşti sau desfrânaţi, atrage diferitele circumstanţe ale vieţii... Un desfrânat va atrage întotdeauna scene, drame şi chiar tragedii de lascivitate în care se va vedea implicat... Un beţiv va trage beţivii şi se va afla mereu prin baruri şi cârciumi, acest lucru este evident... Ce va atrage cămătarul, egoistul? Câte probleme, închisori, nenorociri? Totuşi lumea plină de durere, obosită de a mai suferi, vrea să se schimbe, să întoarcă pagina istoriei sale... Bieţii oameni! Vor să se schimbe şi nu ştiu cum; nu cunosc procedeul; se găsesc într-o situaţie fără ieşire... Ceea ce li s-a întâmplat ieri, li se întâmplă azi şi li se va întâmpla mâine; repetă mereu aceleaşi greşeli şi nu învaţă lecţiile vieţii nici cu lovituri de tun. Toate lucrurile se repetă în propria lor viaţă; spun aceleaşi lucruri, faca aceleaşi lucruri, se plâng, de aceleaşi lucruri... Această repetiţie plictisitoare de drame, comedii şi tragedii, va continua atâta timp cât cărăm în interiorul nostru elementele nedorite ale Mâniei, Lăcomiei, Desfrâului, Invidiei, Orgoliului, Lenei, Gurmandismului, etc.,etc... Care este nivelul nostru moral?, sau mai bine am spune: care este “Nivelul nostru al Fiinţei”? Atâta timp cât “Nivelul Fiinţei” nu se schimbă radical, repetarea tuturor mizeriilor, scenelor, nenorocirilor şi necazurilor noastre va continua... Toate lucrurile, toate circumstanţele care se petrec în exteriorul nostru, pe scena acestei lumi, sunt exclusiv reflectarea a ceea ce purtăm la nivel interior.Pe bună dreptate putem afirma solemn că “exteriorul este reflectarea interiorului". Când cineva se schimbă şa nivel interior şi acea schimbare este radicală, exteriorul, circumstanţele, viaţa, se schimbă deopotrivă. A fi săraci niciodată nu poate fi un delict, însă ceea ce este grav nu constă în aceasta, ci în “Nivelul lor al Fiinţei”... Zilnic, se bat între ei, se îmbată, se insultă reciproc, se transformă în asasini ai propriilor lor tovarăşi de nenorocire, trăiesc desigur în colibe infecte, în care, în locul iubirii domneşte ura... De multe ori m-am gândit că dacă oricare subiect dintre aceia, ar elimina din interiorul său ura, mânia, desfrâul, beţia, bârfa, cruzimea, egoismul, calomnia, invidia, amorul propriu, orgoliul, etc.,etc.,etc., ar plăcea altor persoane, s-ar asocia prin simplă Lege a Afinităţilor Psihologice cu oameni mai rafinaţi, mai spirituali; acele noi relaţii ar fi definitive pentru o schimbare economică şi socială...Acesta ar fi sistemul care i-ar permite acelui subiect, să abandoneze "cocina", "cloaca mizerabilă"... Aşadar, dacă într-adevăr vrem o schimbare radicală, ceea ce trebuie să înţelegem mai întâi este că fiecare dintre noi (fie că este alb sau negru, galben sau arămiu, ignorant sau erudit), se află la un anumit “Nivel al Fiinţei”. Care este "Nivelul nostru al Fiinţei"? Voi aţi reflectat vreodată asupra acestui lucru? Nu ar fi posibil să trecem la alt nivel dacă ignorăm starea în care ne găsim. Samael Aun Weor |
|
| |
|
|
|
| Malitzia | 22 Oct 2009, 10:41 AM Post #9 |
|
Atena
|
CELE TREI PORTI Un rege avea un fiu destept si curajos. Ca sa-l pregateasca pentru a infrunta viata, il trimise la un batran intelept. - Lumineaza-ma: ce trebuie sa stiu in viata? - Vorbele mele se vor pierde precum urmele pasilor tai pe nisip, dar o sa-ti dau totusi cateva sfaturi. In drumul tau prin viata vei intalni trei porti. Citeste ce scrie pe fiecare dintre ele. O dorinta mai puternica decat tine te va impinge sa le urmezi. Nu incerca sa te intorci, caci vei fi condamnat sa retraiesti din nou si din nou ceea ce incerci sa eviti. Nu pot sa-ti spun mai mult. Tu singur trebuie sa treci prin asta, cu inima si cu trupul. Acum du-te! Urmeaza drumul acesta drept din fata ta. Batranul intelept disparu si tanarul porni pe drumul vietii. Nu dupa mult timp, se gasi in fata unei porti mari, pe care se putea citi: SCHIMBA LUMEA. Asta era si intentia mea, gandi printul, caci chiar daca sunt lucruri care imi plac pe aceasta lume, altele nu-mi convin deloc. Atunci incepu prima sa lupta. Idealul sau, abilitatea si vigoarea sa il impinsera sa se confrunte cu lumea, sa intreprinda, sa cucereasca, sa modeleze realitatea dupa dorinta sa. El gasi placerea si betia cuceritorului, dar nu si alinarea inimii. Reusi sa schimbe cateva lucruri, dar multe altele ii rezistara. Anii trecura. Intr-o zi il intalni din nou pe batranul intelept care-l intreba: - Ce-ai invatat tu pe acest drum? - Am invatat sa deosebesc ceea ce e in puterea mea de ceea ce imi scapa, ceea ce depinde de mine de ceea ce nu depinde de mine. - Bine, zise batranul. Utilizeaza-ti fortele pentru ceea ce sta in puterea ta si uita ceea ce-ti scapa printre degete.Si disparu. Putin dupa aceasta intalnire, printul se gasi in fata celei de-a doua porti pe care statea scris: SCHIMBA-I PE CEILALTI. Asta era si intentia mea, gandi el. Ceilalti sunt sursa de placere, bucurii si satisfactii, dar si de durere, necazuri si frustrari. El se ridica deci contra a tot ce-l deranja sau nu-i placea la cei din jurul sau. Incerca sa le patrunda in caracter si sa le extirpeze defectele. Aceasta fu a doua lupta a sa. Intr-o zi, pe cand medita asupra utilitatii tentativelor sale de a-i schimba pe ceilalti, il intalni din nou pe batranul intelept, care-l intreba: - Ce ai invatat tu, deci, pe acest drum? - Am invatat ca nu ceilalti sunt cauza sau sursa bucuriilor sau necazurilor, a satisfactiilor sau infrangerilor mele. Ei sunt doar prilejul, ocazia care le scoate la lumina. In mine, prind radacina toate aceste lucruri. - Ai dreptate, spuse batranul. Prin ceea ce ceilalti trezesc in tine, ei te descopera in fata ta. Fii recunoscator celor care fac sa vibreze in tine bucuria si placerea, dar si celor care fac sa se nasca in tine suferinta sau frustrarea, caci prin ei viata iti arata ce mai ai inca de invatat si calea pe care trebuie s-o urmezi. Nu dupa multa vreme, printul ajunse in fata unei porti pe care scria: SCHIMBA-TE PE TINE INSUTI. Daca eu sunt cauza problemelor mele, atunci inseamna ca asta imi ramane de facut, isi zise el si incepu lupta cu el insusi. El cauta sa patrunda in interiorul sau, sa-si combata imperfectiunile, sa-si inlature defectele, sa schimbe tot ce nu-i placea in el, tot ce nu corespundea idealului sau. Dupa cativa ani de lupta cu el insusi, dupa ce cunoscu cateva succese, dar si esecuri si rezistenta, printul il intalni iarasi pe batranul intelept, care-l intreba: - Ce ai invatat tu pe acest drum? - Am invatat ca exista in noi lucruri pe care le putem ameliora, dar si altele care ne rezista si pe care nu le putem invinge. - Asa este, spuse batranul. - Da, dar m-am saturat sa lupt impotriva a tot, a toti si chiar impotiva mea! Oare nu se termina niciodata? Imi vine sa renunt, sa ma dau batut si sa ma resemnez. - Asta va fi ultima ta lectie, dar inainte de a merge mai departe, intoarce-te si contempla drumul parcurs, raspunse batranul si apoi disparu. Privind inapoi, printul vazu in departare spatele celei de-a treia porti pe care statea scris: ACCEPTA-TE PE TINE INSUTI. Printul se mira ca n-a vazut cele scrise atunci cand a patruns prima data prin acea poarta, dar in celalalt sens. In lupta devenim orbi, isi spuse el. Si mai vazu zacand pe jos, peste tot in jurul lui, tot ce a respins si a invins in lupta cu el insusi: defectele, umbrele, frica, limitele sale. Le recunoscu pe toate si invata sa le accepte si sa le iubeasca. Invata sa se iubeasca pe el insusi, fara sa se mai compare, sa se judece, sa se invinovateasca. Il intalni din nou pe batranul intelept, care-l intreba: - Ce-ai invatat in plus pe acest drum? - Am invatat ca urand sau detestand o parte din mine inseamna sa ma condamn sa nu fiu niciodata de acord cu mine insumi. Am invatat sa ma accept in totalitate, neconditionat. - Bine, acesta este primul lucru pe care nu trebuie sa-l uiti in viata, acum poti merge mai departe. Printul zari in departare cea de-a doua poarta, pe spatele careia scria ACCEPTA-I PE CEILALTI. Si in jurul lui recunoscu toate persoanele pe care le-a intalnit in viata sa, pe cei pe care i-a iubit si pe cei pe care i-a urat, pe cei pe care i-a ajutat si pe cei pe care i-a infruntat. Dar spre surpriza sa, acum era incapabil sa le vada imperfectiunile, defectele, lucrurile care altadata il deranjau enorm si impotriva carora luptase. Batranul intelept aparu din nou si-l intreba: - Ce-ai invatat mai mult decat prima data pe acest drum? - Am invatat ca fiind in acord cu mine insumi, nu mai am nimic de reprosat celorlati si nici nu ma mai tem de ei. Am invatat sa-i accept si sa-i iubesc asa cum sunt. - Bine, acesta este cel de al doilea lucru pe care trebuie sa-l tii minte. Continua drumul. Printul zari prima poarta, prin care trecuse cu mult timp in urma, si vazu ceea ce era scris pe spatele ei: ACCEPTA LUMEA. Privi in jurul sau si recunoscu acea lume pe care a dorit s-o cucereasca, s-o transforme, s-o schimbe. Fu izbit de lumina si frumusetea tuturor lucrurilor, de perfectiunea lor. Era totusi aceeasi lume de alta data. Oare lumea se schimbase, sau privirea sa? Atunci se ivi batranul, care-l intreba: - Ce-ai invatat pe drumul acesta? - Acum am invatat ca lumea este oglinda sufletului meu. Ca eu nu vad lumea, ci ma vad in ea. Cand sunt fericit, lumea mi se pare minunata, cand sunt necajit, lumea imi pare trista. Ea nu este nici vesela, nici trista. Ea exista, atat. Nu lumea ma necajea, ci starea mea de spirit si grijile pe care mi le faceam. Am invatat sa o accept fara sa o judec, fara nici o conditie. - Acesta este cel de al treia lucru important pe care nu trebuie sa-l uiti. Acum esti impacat cu tine, cu ceilalti si cu lumea! Esti pregatit sa pornesti spre ultima incercare: trecerea de la linistea implinirii, la implinirea linistii, spuse el si disparu pentru totdeauna. autor necunoscut |
|
| |
|
|
|
| Malitzia | 23 Oct 2009, 10:22 AM Post #10 |
|
Atena
|
A spune: " Voi crede atunci cand adevarul dogmei imi va fi dovedit in mod stiintific.", este ca si cum s-ar spune " Voi crede cand nu mai am ce sa cred si cand dogma va fi distrusa ca dogma, devenind o teorie stiintifica". Cu alte cuvinte, asta inseamna ca: " Voi accepta Infinitul numai cand va fi explicat, determinat, circumscris si definit in beneficiul meu; intr-un cuvant, cand a devenit finit. Prin urmare, voi crede in Infinit cand voi fi sigur ca Infinitul nu exista. Voi crede in vastitatea oceanului cand il voi vedea varsat in sticle." Dar cand un lucru a fost dovedit si facut sa fie pe intelesul tau , nu il vei mai crede - il vei cunoaste Eliphas Levi Zahed (Histoire de la Magie) Citat din "Cartea misterului pecetluit" (Siphra Dtzenioutha) Ed. Herald |
|
| |
|
|
|
| Malitzia | 25 Oct 2009, 10:08 AM Post #11 |
|
Atena
|
Posted Image Am regasit in tine ochii sufletului meu. Ne oglindim in fiecare gand ca doua picaturi de lumina ce se disperseaza pentru a se reuni si a crea infinitatea iubirii noastre. In fiecare clipa imi doresc sa fug departe , peste infinitatea ce cuprinde tot si sa strig atat de tare incat cerul sa se cutremure si sa arunce focul peste mine, sa ma omoare, sa ma invie si sa ma transorme intr-un fulg de nea ce s-ar topi pe obrazul tau cand ai privi in gol ninsoarea ce se asterne peste viata ta intrebandu-te retoric "Unde esti?" |
|
| |
|
|
|
| Malitzia | 25 Oct 2009, 11:33 AM Post #12 |
|
Atena
|
Posted Image 7 ani te-am asteptat , 7 ani te-am cautat, 7 ani eu te-am strigat in haul ce se intindea sub pasul meu cel tremurand. Ai fost plecat in lumea celor care nu stiu ca vesnicia nu se gaseste in imagini sau cuvinte. Am asteptat urland de dorul tau, spargand orice idee de a nu te regasi in mii de sufluri muritoare. |
|
| |
|
|
|
| Malitzia | 25 Oct 2009, 01:23 PM Post #13 |
|
Atena
|
Posted Image In ziua cand ploua peste orasul departat de casa, te-ai asezat la pieptul meu, admirand cum fiecare picatura incolora se sparge pe chipu-ti atat de perfect. Priveai distanta dintre noi si nu iti doreai decat sa existi. Niciun gand de bine sau de rau nu-ti intrista sau lumina privirea atat de bine echilibrata de dumezeiasca ta suflare.Simteam cum vreau sa revin la tine, acasa, departe de dualitatea existentiala. Genunchii mei n-au mai putut sustine pacatul in fata puritatii tale si au lovit puternic asfaltul proaspat udat de ploaia ce-mi amintea de mine. Si lacrimi au inceput sa cada, amestecandu-se cu ploaia ce consimtea unirea noastra. Seninatatea ta, lipsista de orice intrebare, ma intristeaza mai mult decat orice rau din lumea asta. Si te strangeam la piept cu disperare, rupand in doua firul abisului ce ne facea sa fim atat de diferiti si totusi atat de asemanatori. Ma regaseam in privirea ta senina ca un cer ce n-a cunoscut vreodata norul din mintea mea. Mana mi-a alunecat pe fata ta, in disperata cautare a ceea ce am fost candva , cand timpul isi oprise pasul si in viata mea. Si ma ardea in piept dorul de tine , de noi , de tot si peste tot. Oriunde era aici si oricand era acum, dar eu nu te puteam sustine, caci niciun muritor n-a reusit sa iti cunoasca puritatea. Si cu speranta ca " acum " va deveni "aici" , am pus o intrebare inutila: - Esti nascut de la Tata? - Nu inca! - Eu m-am nascut de trei ori si am murit de trei ori! |
|
| |
|
|
|
| Malitzia | 27 Oct 2009, 09:26 AM Post #14 |
|
Atena
|
Posted Image Luceafarul de Mihai Eminescu ................................ Ma dor de crudul tau amor A pieptului meu coarde, Si ochii mari si grei ma dor, Privirea ta ma arde. Dar cum ai vrea sa ma cobor? Au nu-ntelegi tu oare, Cum ca eu sunt nemuritor, Si tu esti muritoare? Nu caut vorbe pe ales, Nici stiu cum as începe Desi vorbesti pe înteles, Eu nu te pot pricepe; Dar daca vrei cu crezamânt Sa te-ndragesc pe tine, Tu te coboara pe pamânt, Fii muritor ca mine. Tu-mi cei chiar nemurirea mea În schimb pe-o sarutare, Dar voi sa stii asemenea Cât te iubesc de tare; Da, ma voi naste din pacat, Primind o alta lege; Cu vecinicia sunt legat, Ci voi sa ma dezlege. Si se tot duce... S-a tot dus. De dragu-unei copile, S-a rupt din locul lui de sus, Pierind mai multe zile. ................................... |
|
| |
|
|
|
| Malitzia | 29 Oct 2009, 08:15 AM Post #15 |
|
Atena
|
Posted Image Beethoven - Für Elise Beethoven - Symphony No.9 Beethoven - Symphony No 5 |
|
| |
|
|
|
| Malitzia | 29 Oct 2009, 01:17 PM Post #16 |
|
Atena
|
Avânt tăios Când merg şi totuşi stau pe loc, La tine-mi zboară gândul. Văd pasărea ce poartă-n cioc, Şi spada şi cuvântul. Cu spada taie-al morţii ţel, Ca toţi să-mi piardă urma. Cuvântul ei, printr-un inel, Din umbră naşte forma. |
|
| |
|
|
|
| Malitzia | 29 Oct 2009, 08:24 PM Post #17 |
|
Atena
|
"Atunci Iisus a zis ucenicilor sai: Daca voieste cineva sa vina dupa mine, sa se lepede de sine, sa-si ia crucea si sa ma urmeze". (Matei 16,24) "Heli, Heli Lamah Zabactani"( Limba mayasa) = "Acum cufunda-ma in cuvantul prezentei Tale" -Iisus |
|
| |
|
|
|
| Malitzia | 3 Nov 2009, 11:12 AM Post #18 |
|
Atena
|
Romanţa ultimului sărut de Ion Minulescu Opreşte-mă!... Nu mă lăsa Să te sărut, Căci gura mea În clipa-n care îţi sărută gura Îţi soarbe lacomă şi respirarea Cu care-ţi prelungeşti caricatura Pe care bunul Dumnezeu Ţi-a creionat-o după chipul său - Aşa cum i-a dictat-o inspirarea!... Opreşte-mă!... Nu mă lăsa Se te sărut, Căci gura mea E gura care nu sărută Decât cu sărutarea mută A celor ce,-mpăcaţi cu cele sfinte, Pornesc cu tălpile-nainte Şi-n gură cu câte o floare, Culeasă-anume pentru cine moare!... Opreşte-mă!... Nu mă lăsa Să te sărut, Căci gura mea Sărută fără... "va urma". Iar mâine-n zori când voi pleca, În gura mea Cu respirarea ta, Nu-ţi voi lăsa - drept amintire - Decât portretul meu pe poartă, O zi de doliu-n calendar, Nota de plată la dricar Şi... "Veşnica ta pomenire" Pe fundul celor opt pahare De ţuică fiartă, Golite după-nmormântare De cei opt ciocli ce-ţi purtară Coşciugul în spinare. Opreşte-mă!... Nu mă lăsa Să te sărut, Căci gura mea N-a sărutat decât aşa Cum a vrut Ea... Şi tot aşa va săruta mereu, Fiindcă - fatal - nu sărut Eu, Sărută numai Gura mea... |
|
| |
|
|
|
| Malitzia | 3 Nov 2009, 11:14 AM Post #19 |
|
Atena
|
Iubire de Lucian Blaga Iubesti - când ulciorul de-aramă se umple pe rând, de la sine aproape, de flori si de toamnă, de foc, de-anotimpul din vine. Iubesti - când suavă icoana ce-ti faci în durere prin veac o tii înrămată ca-n rana străvechiului verde copac. Iubesti - când sub timpuri prin sumbre vâltori, unde nu ajung sorii, te-avânti să culegi printre umbre bălaiul surâs al comorii. Iubesti - când simtiri se desteaptă că-n lume doar inima este, că-n drumuri la capăt te-asteaptă nu moartea, ci altă poveste. Iubesti - când întreaga făptură, cu schimbul, odihnă, furtună îti este-n aceeasi măsură si lavă pătrunsă de lună. |
|
| |
|
|
|
| Malitzia | 3 Nov 2009, 11:15 AM Post #20 |
|
Atena
|
Gelozie de George Topârceanu Daca nu ne-am fi-ntilnit (Absolut din întâmplare), Tu pe altul oarecare Tot asa l-ai fi iubit. Daca nu-ti iesam în drum Ai fi dat cu bucurie Altuia strain, nu mie, Mingaierile de-acum. Ai avea si vreun copil Care, poate (idiotul!), Ar fi semanat în totul Cu-acel tata imbecil. Si asa... ce lucru mare Ca-ntr-o zi ne-am intilnit Si ca-s foarte fericit, -- Absolut din întâmplare! |
|
| |
|
|
|
| 1 user reading this topic (1 Guest and 0 Anonymous) | |
| Go to Next Page | |
| « Previous Topic · Coltul meu · Next Topic » |
| Track Topic · E-mail Topic |
 4:39 AM May 21
|
