- Forum Orpheus
- →
- Generalitati
- →
- Coltul meu
- →
- ;;my selfish side
| Bun venit la forumul Orpheus Sperăm să vă bucuraţi de vizita voastră. Momentan, vizualizaţi forumul ca şi vizitatori, acest lucru înseamnă că vă sunt limitate accesul şi vizualizările tuturor ariilor şi/sau zonelor de pe board. Dacă vă veţi alătura comunităţii noastre, veţi avea posibilitatea, să utilizaţi forumul şi toate opţiunile puse la dispoziţie, fiecărui membru, pentru a vă bucura pe deplin de vizita voastră aici. Înregistrarea, este simplă, rapidă şi gratuită Înregistrează-te aici Dacă sunteţi deja membru, logaţi-vă în contul dvs., pentru a accesa toate caracteristicile oferite de boardul nostru |
- Pages:
- 1
- 2
| ;;my selfish side | |
|---|---|
| Topic Started: 9 Nov 2009, 01:09 PM (700 Views) | |
| BeRightBack | 9 Nov 2009, 01:09 PM Post #1 |
Silver Member
  ![]](http://z3.ifrm.com/static/1/pip_r.png)
|
Wait a second, tell me what you feel Did you know? Your kisses make me ill. Your holding hands make me want some more My heart is beating faster that before. I wish i could tell you what i feel But you don`t even know what`s the deal. You don`t know my feelings deep inside That are killing me, and that i cannot hide. I wish you`d feel the same for me, But i think this is a dream that just can`t be. I can`t help myself to look at you, I wanna hold & ask you if you`d be my boo? :inlove: Am prieteni talentati. :wub: |
| ;;my blog | |
 |
 
|
| Replies: | |
|---|---|
| BeRightBack | 24 Dec 2009, 02:11 AM Post #21 |
|
Silver Member
|
;;click ... azi sunt fericită. ;x |
| ;;my blog | |
|
|
|
| BeRightBack | 28 Dec 2009, 12:17 AM Post #22 |
|
Silver Member
|
when i feel your warm embrace, anything can not erase all the things i feel inside... and i remember when i tried to make them go away... oh baby, please... just stay. |
| ;;my blog | |
|
|
|
| BeRightBack | 3 Jan 2010, 08:50 PM Post #23 |
|
Silver Member
|
Tocmai am realizat că cea mai grea bătălie pe care o poate avea un om, este cu el însuşi. Mi-am adus aminte de citatul acela cu "o despărţire este asemeni unei oglinzi sparte; mai bine o laşi aşa decât să te răneşti încercând să o repari". Mare adevăr. Şanse şi oportunităţi sunt la tot pasul, trebuie doar să le vezi şi să ai curajul să profiţi de ele. La partea cu îndrăzneala de a profita am stat întotdeauna prost, dar nu şi acum. Am în jurul meu persoane demne de încrederea şi aprecierea mea, dar nu am apreciat întotdeauna acest lucru... Pentru ce? Pentru o iluzie. Pentru o iluzie care aseara a murit. Am plâns... am regrete... am încă răni în curs de cicatrizare, dar am totodată prieteni. Prieteni care-mi sunt alături necondiţionat, şi cărora nu le pasă câte nopţi pierd la un capăt de fir pentru a scoate un zâmbet de la mine. Pentru ei o să păşesc zâmbind înainte şi o să încep să le ascult sfaturile. Am făcut prea mult timp doar ce m-a dus capul, şi am eşuat. E timpul să accept faptul că am nevoie de ajutor. Da, am nevoie de ei... am nevoie de cineva. Deşi am negat întotdeauna acest lucru... Azi am recunoscut. Mersi că eşti acolo. :) |
| ;;my blog | |
|
|
|
| BeRightBack | 9 Jan 2010, 04:36 PM Post #24 |
|
Silver Member
|
Chiar suntem telepatici. Sau telepatetici. Sau cum vrei tu. :lol: :newblush: ... pentru tine, mitsi. :ha: pentru că mă faci oricând să râd. pentru că mă asculţi cu atâta răbdare şi pentru maturitatea cu care îmi dai sfaturi ca unui copil. pentru că mă pupi pe frunte când vrei să mă oftici. pentru că ştii mereu ce să spui să mă faci să mă simt mai bine. pentru că avem atâtea lucruri pe care deşi nu le spunem, le gândim la fel. pentru că nu e nevoie să îmi spui dacă ai păţit ceva. ştiu deja... şi e vice-versa. pentru că ai avut atâta răbdare, şi ai suportat atâtea respingeri din partea mea fără să încetezi să fii alături de mine. pentru că ai atâta grijă de mine. pentru că în ciuda faptului că eşti cea mai orgolioasă persoană pe care o cunosc, ţi-ai călcat de atâtea ori pe coadă, şi asta pentru mine. pentru că ai demonstrat că meriţi. pentru că ador contrastul dintre seriozitatea ta şi felul în care te alinţi. pentru că nu te sfieşti niciodată să îmi spui ce simţi. pentru că ştii cât ţin la tine chiar şi fără să îţi zic asta. pentru că eşti sigur pe tine, pentru că ştii să te distrezi, pentru că eşti cel care aduce mereu bună dispoziţie oricui. pentru că m-ai făcut să realizez că am nevoie de ajutor uneori. pentru că şi tu te gâdili pe gât. pentru că nu ţipi dacă te pişc. pentru că îmi suporţi toanele. pentru că vreau să opresc timpul când mă iei în braţe. :angel: |
| ;;my blog | |
|
|
|
| BeRightBack | 20 Jan 2010, 08:09 PM Post #25 |
|
Silver Member
|
astăzi am simţit pe propria piele îngrijorarea oamenilor ce-şi aşteaptă o persoană dragă pe holurile spitalului... slavă domnului că de data aceasta n-a fost nimic grav cu adevărat, dar mă uitam în jurul meu şi mă gândeam ce-ar fi fost dacă nu se termina totul cu bine, aşa cum s-a terminat. holurile lungi de aşteptare ale spitalelor au văzut şi ştiu multe... în fine, aberez. am stat prea mult acolo, încercând să nu mă gândesc la ce-ar fi putut fi mai rău. îmbrăţişarea de confirmare din partea acelei persoane dragi faci cât o mie de cuvinte. a avut o încărcătură emoţională aşa mare încât mă trec fiori şi acum. urâte spitalele astea. :( |
| ;;my blog | |
|
|
|
| BeRightBack | 24 Jan 2010, 09:46 PM Post #26 |
|
Silver Member
|
pentru că îmi dai puterea să văd în întuneric, curajul să păşesc spre necunoscut, nobleţea să pot ierta, liniştea să pot dormi, puterea să trec peste obstacole, speranţa să pot visa... pentru că îmi dai motive să te iubesc. <3 |
| ;;my blog | |
|
|
|
| BeRightBack | 27 Jan 2010, 02:53 PM Post #27 |
|
Silver Member
|
today`s song... Da... nimeni nu ia cursuri pentru a învăţa meseria de părinte, dar există reguli nescrise, cutume şi responsabilităţi bine-ştiute de toţi... Înţelegerea trebuie să vină din ambele părţi, dar atunci când într-o parte nu există aproape deloc, puterea celuilalt de a întoarce şi al doilea obraz de fiecare dată se termină la un moment dat. Îmi pare rău, n-ar trebui să fie aşa. N-aş vrea să fie aşa, am încercat tot timpul să las orgoliul, să las mofturile şi cheful nebun de a-mi vărsa tot oful şi de a înceta să-mi mai pese... Am încercat să înţeleg, să mă abţin, să nu las să mă afecteze, să merg mai departe ca şi când unele lucruri dureroase nici n-au fost spuse. Dar până când? Oare felul meu de a da din cap din fiecare dată şi a spune "da, am înţeles, îmi pare rău" nu le dă nimic de bănuit? E atât de greu să deschidă ochii şi să vadă că încerc? E atât de greu să vadă că deşi sunt lucruri care nu mai pot fi recuperate, eu chiar vreau să şterg cu buretele şi să le iau de la zero? Am obosit să ţin totul în mine... Am obosit să mi se reproşeze că singura vinovată de situaţia asta sunt eu. Vina e deobicei de ambele părţi într-o măsură mai mare sau mai mică... Pot să îmi asum şi faptul că eu port cea mai mare parte din vină, atâta timp cât aş putea auzi de la ei un "da, şi noi am greşit, hai să încercăm...". Sau măcar încercarea tacită de a repara lucrurile... ar fi şi ea suficientă. Am susţinut mereu sus şi tare că nu am nevoie de ajutor, că mă pot descurca. Că pot înfrunta situaţia, dar m-am minţit destul. Am ajuns la saturaţie, şi vreau să mă descarc, vreau să pot vorbi deschis, vreau să nu mai zâmbesc fals şi să le zic zilnic că fac "bine", deşi înăuntrul meu s-au adunat atâtea frustrări, atâtea regrete. Vreau să comunic, vreau să îmi fie drag să apăs pe clanţa de la uşă atunci când vin acasă, nu să amân momentul cât mai mult cu putinţă pentru a evita certurile. Jur că aş putea şterge cu buretele toare respingerile, toate restricţiile, toate acuzaţiile că fac teatru, că mint, că nu apreciez nimic, că profit, şi aşa mai departe. Pot să uit orice speculaţie, orice dram de neîncredere, orice m-a durut. Pot face asta, dacă aş şti că acest lucru va fi apreciat. Şi dacă aş şti că se poate repara... Am nevoie de o pauză, am nevoie de linişte... Prezenţa prietenilor apropiaţi e singurul lucru bun care a rămas, dar nu e suficient. Am ştiut întotdeauna asta, deşi am încercat să neg... pentru că dacă m-aş fi afundat de mai de mult în gândurile astea, probabil acum ar fi fost şi mai rău. ... Îmi pare rău... Şi da... ştiu că e în van, ştiu că în câteva zile o să mă fac că nu s-a întâmplat nimic, şi o să o luăm iar şi iar de la capăt. Ştiu că se va repeta, şi că voi mai avea multe căderi de genul acesta, dar uneori simt nevoia să vorbesc despre... mits, mulţumesc că eşti acolo. acum eşti singurul refugiu... Edited by BeRightBack, 27 Jan 2010, 02:59 PM.
|
| ;;my blog | |
|
|
|
| BeRightBack | 27 Jan 2010, 04:25 PM Post #28 |
|
Silver Member
|
# încă o încercare de a mai repara ceva pe ici colo, eşuată... |
| ;;my blog | |
|
|
|
| BeRightBack | 28 Jan 2010, 06:57 PM Post #29 |
|
Silver Member
|
;;today`s song în ochii tăi este vântul... care mă poartă-n neştire către un foc fără gânduri... către oraşul iubire. :inlove: |
| ;;my blog | |
|
|
|
| BeRightBack | 29 Jan 2010, 07:30 PM Post #30 |
|
Silver Member
|
N-am crezut că o să zic vreodată asta, dar simt că nu îmi mai găsesc locul... Am simţit de multe ori că e întuneric, că mi-e greu, că am nevoie de o mână de ajutor, că am nevoie de un pic de linişte... Am avut multe momente în care simţeam pur şi simplu nevoia unei îmbrăţişări... fără întrebări, fără explicaţii. Pur şi simlu încă un suflet acolo, care să mă înţeleagă, şi care să-mi fie aproape. Din fericire... am. Te am pe tine, şi îmi eşti alături necondiţionat. Plângi odată cu mine, râzi odată cu mine, mă strângi de mână când am nevoie de asta... Şi ... ? Nu e suficient. Eşti singurul refugiu în momentele astea, dar nu mai e suficient... Am picat prea jos, am impresia că mă afund tot mai adânc în prăpastia asta nenorocită, şi mi-e frică să nu te trag după mine. Mai grav e că suferi şi tu când mă vezi aşa. Şi nu doar tu, toţi cei din jur... am un talent de a împărţi stări negative, ceva de nedescris. Mă simt vinovată, am impresia că stric orice ating... şi la propriu şi la figurat. Vreau să fie un vis... să mă trezesc speriată din el, să primesc o îmbrăţişare caldă şi să zâmbes apoi.... Dar nu e. :( şi da, ţi-am promis că nu mai plâng... dar nu pot... |
| ;;my blog | |
|
|
|
| BeRightBack | 3 Feb 2010, 10:34 PM Post #31 |
|
Silver Member
|
E inexplicabil cum poţi să mă faci să zâmbesc doar luându-mă în braţe. Ştii, în seara asta mi-am dat seama că nu te-am apreciat la adevărata ta valoare niciodată... toate lucrurile pe care mi le-ai zis azi privindu-mă în ochi m-au lăsat fără reacţie de moment... Ceea ce vreau să ştii e că tot ceea ce mi-ai spus că simţi e reciproc. Sper să am puterea să îţi zic asta privindu-te în ochi cândva... cândva când vei uita toate respingerile mele, care încă te mai dor.... am simţit-o azi. Ţi-am văzut privirea întunecată când ai pronunţat cuvântul "trecut". :( Îmi pare rău, te-am făcut să suferi mult, dar vreau să pot compensa asta. Ştiu că m-ai iertat, şi ştiu că pentru tine trecutul e trecut, dar încă te doare să îţi aduci aminte felul în care plângeam pe umărul tău şi totodată nu te lăsam să te apropii mai mult. Am fost aşa ingrată... Felul în care îmi oferi umărul tău de fiecare dată când am nevoie de cineva care să mă asculte... mă face câteodată să mă simt prost, ştii? Felul în care mă asculţi, felul în care îmi dai sfaturi şi îmi suporţi tacit orice stare de spirit mă face să mă întreb de unde ai atâta răbdare, atâta putere să mă vezi ba plângând, ba nervoasă, ba râzând... şi să te mulezi după starea mea fără să îmi ceri vreo explicaţie. Eu nu aş putea... ştii, de-aia mă simt prost. Pentru că sunt o plângăcioasă, şi tu ştii tot timpul cum să scoţi de la mine tot ce mă macină. Oricât aş încerca să mă eschivez... Nu cred că o să ştii cât de recunoscătoare îţi sunt că... exişti. Că doar când te văd, pentru câteva clipe dispar problemele... eşti portiţa mea de ieşire din cotidian. Şi te iubesc pentru asta... şi pentru tot ceea ce reprezinţi. :inlove: |
| ;;my blog | |
|
|
|
| BeRightBack | 12 Feb 2010, 04:48 PM Post #32 |
|
Silver Member
|
Ţi-am scos nişte lacrimi fără să vreau... nu credeam că ceea ce urma să îţi zic avea să te emoţionete atât de tare. Ai ştiut să îţi formezi în faţa mea imaginea celui care niciodată nu se lamentează, care niciodată nu cere ajutorul, imaginea omului niciodata vulnerabil, imaginea celui care niciodată nu va avea ochii înlăcrimaţi. Şi eu... e a doua oara când văd lacrimi în ochii tăi, şi din motive ce ţin de mine. Momentele tale de sensibilitate mă fac să plâng instant, aşa că am fost doi plângăcioşi. Din fericire de data asta au fost lacrimi de fericire, de împlinire, de satisfacţie că ne avem unul pe altul, şi ne sprijinim necondiţionat reciproc. Ştii, cel mai frumos cadou de ziua mea... a fost zâmbetul tău de dimineaţă, prima figură prietenoasă care mi-a urat cel mai călduros la mulţi ani... un la mulţi ani plin de emoţie şi de sinceritate. Tocmai de aceea... ţi-am confesat că ceea ce îmi doresc eu de ziua mea nu se cumpără. E zâmbetul tău, mâtsă. Te iubesc! |
| ;;my blog | |
|
|
|
| BeRightBack | 20 Mar 2010, 09:37 AM Post #33 |
|
Silver Member
|
... now & forever ... because you`re there for me, no matter what. |
| ;;my blog | |
|
|
|
| BeRightBack | 31 May 2011, 09:30 PM Post #34 |
|
Silver Member
|
Strâng în pumni un sâmbure de ură, Îl simt, mă-nțeapă, îmi străpunge mâna... Am început s-accept durerea cu dezinvoltură Și să pretind că eu aș fi stăpâna. De fapt, sunt doar un om într-o mulțime, Mă pierd printre coloane mari de gheață Sunt încă una dintre-acele creaturi infime Ce se complac într-o mizerie numită viață. |
| ;;my blog | |
|
|
|
| BeRightBack | 2 Jun 2011, 08:58 PM Post #35 |
|
Silver Member
|
trouble, by coldplay And I never meant to cause you trouble, I never meant to do you wrong, And I, well if I ever caused you trouble, And oh no, I never meant to do you harm. |
| ;;my blog | |
|
|
|
| 2 users reading this topic (2 Guests and 0 Anonymous) | |
| « Previous Topic · Coltul meu · Next Topic » |
- Pages:
- 1
- 2
| Track Topic · E-mail Topic |
 5:23 AM May 21
|
